HENRY MILLER, "Tropicul Cancerului"
Nu-mi plac cartile care nu spun povesti. Pe Miller il citesc ca sa vad cat mai pot sa-l inghit. Il parcurg greoi fiindca e brut(a) si scrie gretos, haotic, ca un veritabil junkie. Pe fiecare pagina simt cum sindromul ADD mi se adanceste in creier si mana imi tremura, si piciorul imi bataie tot mai repede sub birou sau in pat.
Ma asez pe canapea gandind ca prin acest act de curtoazie, Miller o sa-mi reveleze fateta neumblata a paginilor ce-mi fosnesc sub buricele degetelor. Ei bine, nu aflu nimic misterios in scrisul lui labartat, grosolan, nesimtit ca un falus in erectie. Obraznicatura isi scoate din maruntaie toata agoniseala memoriei, o intinde ca o peltea densa pe felii mari de paine mucegaita en
Ma uit la copertile galben-paios si ma mir cum de m-am apucat sa-l citesc. Curiozitatea amestecata cu o recomandare pentru public de la ea si faptul ca “e de colectie”, da. Si l-am mai vazut la cineva pe raft. Si fiindca tot m-am apucat de el, deci hai sa-l termin.
E o umbra de gri firesc pe fiecare pagina. Ceva lasciv si hedonist se prelinge de sub fiecare rand. Uratul frumos al unui povestas de randul doi, ignoble dar atat de captivant, senzual dar deloc romantic…
Bon, acum ma-ntorc la canapeaua mea.
